Retractia gingivala are cauze directe si factori predispozanti. Tratamentul ortodontic este capabil sa previna retractia, cu sau fara abordare parodontala, in functie de tipul si gravitatea leziunilor tesutului gingival.
Retractia gingivala este reprezentata de modificari parodontale atrofice. Termenul „atrofie” face referire la toate procesele de leziune celulara caracterizate printr-o scadere a volumului si a populatiei celulare a unui anumit organ sau tesut.
Celulele atrofice au o scădere a volumului, se mananca si provoaca digestia componentelor structurale, precum si a organelelor lor. Astfel, nivelul lor de consum de energie este redus si sunt capabili sa supravietuiasca intr-un mediu ostil. Odata ce factorul cauzal este inlaturat, procesul inceteaza si numarul si dimensiunea celulelor ar putea fi restaurate la un nivel normal. Cu toate acestea, totul depinde de severitatea leziunii tesutului si de tipul acestuia. Principala caracteristică a retractiei gingivale este deplasarea gingivei marginale, expunand astfel suprafata radacinii la mediul oral.
In multe cazuri, suprafata bucala a incisivilor si a caninelor, in special a celor mandibulare, este atat de subtire incat una are impresia clara ca osul mineralizat este inexistent la palpare.
Mituri si realitati despre retractia gingivala
Timp de zeci de ani, s-a crezut ca retractia gingivala a facut parte din procesele de imbatranire a omului; cu toate acestea, toate probele care sustin o astfel de afirmatie sunt destul de slabe. Imbatranirea ar putea creste posibilitatea retragerii gingivale, fiind un mediu mult mai proprice ca aceasta sa actioneze, dar asta nu inseamna ca sunt inerente imbatranirii.
Incizia, precum și uzura dintilor sunt, odata cu imbatranirea, si sunt compensate prin eruptie continua si pasiva, rezultata din depunerea neintrerupta a cimentului in regiunea apicala, care ar putea fi accelerată. Fiziopatologia recesiunii gingivale poate fi impartita in urmatoarele: cauze directe si factori predispozanti. In cazurile de recesiune gingivala, primul mecanism responsabil pentru a provoca migratia gingivala este pierderea suportului osos. Pentru a evita retractia gingivală, interventia ortodontica trebuie sa fie realizata cat mai devreme posibil, pentru a preveni contaminarea supraferei radiculare cauzata de acumularea de biofilm microbian si lipopolizaharida sa.
Miscarea produsa de procesul ortodontic este capabila sa pozitioneze dintii spre centrul osului, pe langa cresterea grosimii structurale a tesuturilor parodontale bucale. Tinand cont de structura parodontala, precum si de fragilitatea structurii osoase si ca factor predispozant pentru retractia gingivala, putem afirma ca o planificare ortodontica adecvata, adaptata pentru a se potrivi cu anumite regiuni de placi osoase bucale subtiri, este capabila sa o previna aceste probleme.
Concluzii despre retractie gingivala
Tratamentul ortodontic nu va rezolva acest lucru imediat si doar prin simpla sa interventie. Tratamentul ortodontic efectuat fara nici o preocupare cu privire la retractia gingivala declanseaza unul dintre cei mai importanti factori predispozanti pentru acesta din urma, care este reprezentat de structura subtire si delicata. Acest lucru se gaseste in placa osoasa externa bucala, care este uneori insesizabila la radiografii.
Doar miscarea ortodontica nu poate rezolva complet cazurile de recesiune gingivala stabilite anterior, care necesita o abordare parodontala. In cazurile de recesiune gingivala in forma de V, care este adesea asociata cu traumatisme ocluzale, corectarea ortodontica a interferentei si ocluziei traumatice ar putea determina procesul de retragere fara interventie chirurgicala.
